1. Introducere

De-a lungul veacurilor, in nesiguranta si nedreptatea de care se loveste pretutindeni si oricand, romanul nu a avut decat o singura scapare Biserica. Ingenuncheaza in bisericuta intunecoasa, in fata iconostasului, unde flacarile zecilor de lumanari fumega sub chipurile incremenite ale sfintilor, el se simte numai acolo-acasa, ocrotit, izbavit si chiar iubit. Mataniile, ingenunchierile, semnul crucii repetat la nesfarsit, sarutarea patimasa a icoanelor, gesturi ce nu au nimic ostentativ, nici obligatie, nici fariseism, ci smerenie si cainta sincera, ruga la nemarginita iubire si mila a lui Dumnezeu, sunt forme ale pietatii enoriasilor. Gestul repetat, rugaciunea devenita obsesie, modelau gandul pt a-i ajuta sa gaseasca linistea sufletului. Nevoia spirituala de realizare a uniunii cu Dumnezeu pe pamant se realizeaza numai in locasul de cult ce cu timpul devine o reflectare a sentimentelor religioase ale enoriasilor.

2. Cadrul natural si geografic al zonei

Satul Ciuntesti face parte din comuna Craiva care este asezata in partea de nord a judetului Arad la o distanta de 109 kilometri de municipiul Arad-resedinta judetului si 48 kilometri fata de cel mai apropiat oras Ineu. Satul Ciuntesti se gaseste in partea de vest a Romaniei la poalele Muntilor Codru Moma,tocmai unde se intersecteaza coordonatele paralele de 46*30'11"latitudine nordica cu meridianul de 22*5'33"longitudine estica, se afla localitatea Ciuntesti. Din punct de vedere geografic teritoriul satului este situat la poalele muntilor Codru Moma. La miazazi se vede frumusetea acestor munti, care strajuiesc cu mandrie zona Ciuntestiului. La apus se vad dealurile Codrului. Satul Ciuntesti se invecineaaza cu satele: Stoinesti, Hodisel si Ucuris, dar cele doua din urma fac parte din Judetul Bihor. Caile de acces in comuna Craiva sunt dominate de o sosea pana la drumul Marausului iar de acolo de un drum forestier ce a legat din vremuri imemorabile Judetul Arad de Judetul Bihor, serpuind de-a lungul zonei dintre campie si deal. Comuna este strabatuta de D.J. 702A, si de drumuri forestiere care fac legatura intre unele sate. Satul este asezat pe marginile unui rau care izvoraste din inima muntilor Codru Moma. Pozitia geografica a satului la zona de contact dintre regiunea piemontana si cea de campie reflecta si situatia geologica a localitatii. Pe fondul unui substrat geologic sedimentar se succed de la est la vest roci cu vechimi diferite, marturii ale inaintarii treptate a uscatului in marea panonica (fotografia nr. 1). Depozitele neogene ale argilei marnoase, nisipurisi pietrisuri apartinand Panonionului, cu larga dezvoltare in zona Piemontana. In aceasta zona clima este continental-temperata, cu temperaturi medii anuale de 10,5*C si o cantitate medie de 700ml apa/mp.

3. Ciuntesti Trecut-Prezent

A. Aspecte Istorice privitoare la Zona Ciuntesti Descoperiri intamplatoare si cercetari sistematice ale iatoricilor au scos la iveala numeroase dovezi ale prezentei din vrenuri stravechi a unor comunitati umane pe aceste meleaguri. Cele dintai urme dateaza din epoca pietrei cioplite sau a paleoliticului (100.000-10.000 i.d.HR) fiind reprezentate de varfuri de lance, razuitoare, toporisti din piatra descoperite pe langa Beliu. Mai tarziu in neolitic asezarile umane sunt mai dese in zona, descoperirile arheologice semnaland vestigii ale culturii TISA (2.800-2.500idHR), la Ciuntesti,Comanesti si Cued. Continuarea acestor asezari este atestata in epoca bronzului la inceputul mileniului I i.d.HR, prin obiecte ceramice, iar unele si podoabe apartinand culturi otomane. In satul Ciuntesti nu au fost lupte nici razboaie ci aici s-au refugiat oameni din satele invecinate: Craiva, Siad, Rogoz, Maraus etc. pentru a gasi un loc de liniste si scut pentru a-si scapa viata, fiind ascunsi prin sat si prin padurea care inconjoara satul. B. Istoria economica a satului Ciuntesti Satul Ciuntesti a apartinut de la inceput pana in 1940 judetului Bihor. Spre a intelege mai bine starea economica a satului Ciuntesti din evul mediu si pana in pragul epocii noastre se cuvin cateva precizari in legatura cu situatia generala a satelor bihorene din perioada respectiva. In evul mediu taranii iobagi erau nevoiti sa faca fata la trei principale categorii de obligatii: - fata de stat, - fata de Biserica - fata de stapanul de pamant. Aceste obligatii trebuiau achitate sub cele trei forme ale rentei feudale: - in munca, - in produse, - in bani. Cu toate acestea satul Ciuntesti era locuit de romani de credinta Ortodoxa dar locuitorii satului erau obligati sa plateasca dijma catre Biserica Romano-Catolica. In urma revolutiei de la 1848 dijma nu se mai percepea.Denumirea de dijma se va pastra insa si in continuare desemnand luarea in folosinta a pamantului. Obligatiile in munca constau in activitati de amenajare a drumurilor, santurilor si canalelor, ori la defrisari in padurea feudalului. Mai tarziu in secolul al XVIII-lea satul Ciuntesti se contureaza ca o asezare compacta cu o functie economica unitara ca rezultat al independentei. Toate veniturile locuitorilor sunt inregistrate meticulos. In sat au existat mori de macinat graul care erau anplasate pe marginea raului care curge prin mijlocul satului. In ziua de azi aceste mori nu mai exista din cauza ca ele au fost desfiintate in perioada comunista. In sat functioneaza mai multe cazane de fiert palinca (tuica) dublu rafinata.

4. ISTORIA PAROHIEI ORTODOXE ROMANE DIN CIUNTESTI

A. Curgul bisericii de la inceputuri pana in prezent

Asa cum am aratat in partea introductiva, in zona traia o populatie predacica si dacica dupa cum ne arata urmele arheologice inca din neolitic. Majoritatea istoricilor ne relateaza ca aceasta zona era locuita de o populatie libera, asa cum ne relateaza toate cartile de istorie a Biserici Ortodoxe Romane pe meleagurileactualei Romanii, mai precis in Dobrogea,crestinismul a prins radacina prin misionarul "Intaiul Chemat" - Apostolul Andrei. Nu este exclus ca ideea hristica sa se fi propagat si in zona vestica - deci si pe meleagurile Ciuntestiului, deoarece sincretismul facilita aceasta propagare, fiind cunoscut ca religie dacica care era monoteista. Ideea de mai sus este o ipoteza ce ni se pare verosimila, ce poate fi confirmata, poate fi infirmata in viitor. Cert este ca pe la mijlocul sec X-lea crestinismul era deja consolidat pe aceste meleaguri. Daca a fost sau nu o comunitate ortodoxa pe aceste meleaguri nu putem sti. In anul 1552 Ciuntestiul apartinea de Episcopia Romano-Catolica de Oradea, deci inseamna ca aici ar fi existat o biserica, se pare ca din lemn, care desi apartinea de catolici era ortodoxa. Satele din vecinatatea Ciuntestiului pana la Beliu au fost o comunitate distincta, atat din punct de vedere politico-administrativ cat si religios, cand fie apartineau fie de eparhia Aradului fie de Consistoriul Eparhial sau mai tarziu de Episcopia de Oradea. Inca din 1721 Ciuntestiul facea parte din protopopiatul Beliu la care apareau un numar de 20 de sate si 15 predii. Inaintea actualei Biserici traditia consemneaza existenta unei biserici tot din lemn asezata pe "Dambul Bisericii" damb care a fost facut de oameni ducand pamantul cu carele cu boii pentru ca biserica sa fie pe un loc mai inalt, falnica si mareata. Nu se cunoaste insa nici in ce an a fost construita nici Hramul ei. Astfel fiind foarte veche, preotul impreuna cu credinciosii de atunci au fost nevoiti sa o inlocuiasca cu actuala biserica. Biserica actuala Dupa demolarea vechii biserici s-a pus piatra de temelie pentru inaltarea altui lacas de rugaciune. Piatra de temelie s-a pus in anul (1730?-1731) de catre preotul Sava originar din Dezna fiind prezent in sobor intai statatorul Episcop Vichentie Ioanovici si protopopul Beliului Ioan originar din Grosi (1700-1751). Nu dureazamult timp pana cand actuala biserica se inalta falnica si mareata spre bolta albastra a cerului vrand parca s-o atinga. Datorita preotului si a bunilor credinciosi care au ajutat la construirea bisericii nu dureaza mult timp pana ce se apropie de final. Biserica a fost construita dupa un plan bine intocmit. Biserica a fost construita din lemn, astfel: nava sub forma dreptunghiulara cu o intrare prin fata bisericii. Acoperisul este tot din lemn, acoperit cu sindrila. Are un singur turn inalt de cinci metri terminandu-se cu sfanta cruce. tot in turn se gaseste clopotul care este din argint si arama. Lemnul intrebuintat pentru construirea bisericii este stejarul si bradul care se gaseste din abundenta in padurea din jurul satului. Biserica are ferestre mici impartite in patru canate iar din aceasta cauza la slujba se folosesc foarte multe lumanari si candele. Intre pronaos si naos se gaseste o despartutura care este sub forma unui brau inalt de 1,50 m care in trecut era folosit ca despartitura intre barbati si femei. Pronaosul biserici este structurat astfel: peretii sunt din lut vacalit (netezit), varuit cu var de culoare alba. Tavanul este pictat dar din cauza vechimi picturii nu se mai stie ce era pictat, dar, probabil Adam si Eva in Rai. Pe partea stanga se gasesc un rand de tronuri (scaune) iar pe partea dreapta patul mortuar si banci. De-o parte si de alta a usii la intrare in naos se gaseste cate un tetrapod pe care este pusa cate o icoana spre inchinare si sarutare. Pe pereti in pronaos se gasesc icoane. Chiar la mijlocul Pronaosului pe o gaura coboara funia de la clopot. Tot aici in partea dreapta se gaseste urcarea in podul biserici. De aici se trece in Naos unde gasim tot pereti din lut varuit in alb, iar de-o parte si de alta se gasesc cate doua geamuri mici care ajuta la luminat in biserica. Tot pe pereti se gasesc amplasate icoane iar la fiecare icoana pus frumos cate un stergar lucrat manual de bunele credincioase ale satului care binenteles sunt foarte talentate. Bolta bisericii este din lemn. Pe bolta este o frumoasa pictura pe panza. Cea mai semnificativa pictura de pe bolta este: "Incoronarea Maicii Domnului de Sfanta Treime" iar cealalta este "Sfinti Imparati si intocmai cu Apostolii Constantin cel Mare si mama sa Elena care au in mijlocul lor pe Sfanta Cruce". De-o parte si de alta se gasesc cei patru Evanghelisti iar langa ei cate un inger cu un tulnic. Intre pronaos si naos pe partea dinspre naos se gasesc patimile Mantuitorului pana la punerea In mormant. Pe partea de la intrare sunt Sfintele Mucenite si cuvioase care au slujit lui Hristos. De jur-imprejurul naosului se gasesc tronuri pe care credinciosii pot sa stea in timpul sfintelor slujbe. Pe marginea tronurilor in suporturi speciale sunt pusi prapori in numar de noua. Pe jos sunt amplasate covoare. In mijlocul bisericii se gaseste o masa pe care este pus un suport iar pe suport Sfanta Evanghelie si Icoaana Invierii, iar alaturi un sfesnic cu lumanare si flori. Pe solee se gaseste strana dreapta si strana stanga. Pe strana dreapta insa se gasea un lantisor de cristal incolor de lungimea 1,25 m cu bile de marimea unei nuci care avea la mijloc o bila de o dimensiune mai mare iar in capat avea o cruce. Aceasta donatie a facut-o fabrica de sticla si cristal "Huta" din Beliu care functiona in vremea acea. Prin aceasta donatie Biserica din Ciuntesti era ridicata la un nivel mai inalt decat Bisericile dinTalpos si Taut care erau ctitorite de-o data. Aceasta ne-o relateaza epitropul Biserici Cotuna Ioan (Oanea lui Petis). In spatele mesei dar pe solee se gasesc doua sfesnice in care se pun un numar mare de lumanari. In fata este Iconostasul care este pictat in felul urmator: pe usile imparatesti este pictat Buna Vestire (ingerul Gavril cu crin in mana care vine la Sfanta fecioara si-i aduce vestea cea buna prin care s-a facut inceputul mantuiri noastre). In spatele usilor imparatesti este dvera. In partea dreapta a usilor se gaseste icoana cu Mantuitorul, iar in stanga Maica Domnului cu pruncul in brate, unde Fecioara are in mana un crin pe care l-a primit de la ingerul Gavril. Pe usile diaconesti in partea dreapta, din cauza deteriorari picturi nu se stie cine a fost pictat, dar se pare ca a fost un arhiereu(Iacov se mai vede scris) iar pe usa dinspre miazanoapte este pictat diaconul Stefan. Dincolo de usile diaconesti inspre miazazi este icoana Sfantului Ioan Botezatorul iar inspre miazanoapte arhangelul Mihail. In randul de sus deasupra usilor imparatesti este pictat pe panza Cina cea de taina iar in dreapta de ea Invierea, inaltarea, Pogorarea Sfantului Duh si Adormirea Maici Domnului. In partea stanga Intrarea in Ierusalim, Botezul Taierea imprejur si Nasterea Domnului. Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos este astfel: mic culcat intr-o iesle iar langa el doi boi care sufla caldura. La capul lui sta Iosif si Maria iar in spatele lui stau cei trei magi care I-au adus ca dar aur, smirna si tamaie. Deasupra pesterii este steaua. Taierea imprejur: Hristos este adus la templu de catre Iosif si Sfanta Fecioara. Hristos este tinut in maini de catre Iosif. In fata lor sta cu cutitul in mana dreapta Dreptul Simeon iar in stanga lui se afla Proorocita Ana, iar printre ei se vede altarul. Botezul Domnului: Isus Hristos este in apa Iordanului stand in picioare cu mainile in chipul crucii pe piept, iar in partea stanga pe malul Iordanului sta Sf. Ioan Botezatorul care-I toarna apa cu mainile pe cap. Deasupra Mantuitorului se arata Sf. Duh in chip de porumbel. Intrarea in Ierusalim: Mantuitorul calare pe asin, inconjurat de oameni care isi asterneau hainele si taiau crengi de copaci pentru a-I pava drumul. Cina cea de Taina: Mantuitorul binecuvinteaza painea si vinul si o imparte ucenicilor. Ei stau la o masa ovala, iar deasupra Mantuitorului se gaseste un candelabru. Invierea Domnului: Mantuitorul se afla deasupra pietrei mormantului tinand in mana steagul de biruinta, iar de-o parte si de alta a mormantului sunt doi soldati care raman amutiti vazand invierea Domnului. Inaltarea la cer: Mantuitorul este inconjurat de un nor de luminos iar jos se vad Apostolii. Pogorarea Sfantului Duh: in mijloc Maica Domnului inconjurata de Sfintii Apostoli iar deasupra lor porumbelul care trimite pe capul fiecaruia limbi ca de foc. Adormirea Maici Domnului: (din pacate aceasta pictura este foarte deteriorata si nu se mai poate descrie). In randul din mijloc sunt cei doisprezece Apostoli care au in mijlocul lor pe Hristos Arhiereu. Sus in randul al treilea in mijloc, ca o cununa de mare pret este Iisus Hristos rastignit pe cruce care are in partea dreapta pe mama Sa iar in partea stanga pe ucenicul cel iubit Ioan. Deasupra crucii sta scrisa vina sa, iar de-o parte si de alta se gasesc cate cinci Prooroci din Vechiul Testament. Sfantul altar este construit la fel, din lemn netezit cu lut varuit in alb. In mijlocul lui se gaseste locul cel mai sfant, Sfantul Masa. Ea este din lemn, rotunda. In mijlocul Sfintei Mese se gasesc Sfinte Moaste care au fost puse acolo la tarnosirea biserici de Episcop. Deasemenea in cele patru colturi sunt fixate chipurile celor patru evanghelisti. Sfanta Masa este acoperita cu o panza, peste ea se gaseste un felon, iar peste el se gasesc fete de masa ca sa o faca cat mai frumoasa. Pe Sfanta Masa se gaseste: Sfantul Antimis, pe antimis Sf. Evanghelie, Sfanta cruce, Sfesnice cu lumanaei si o vaza cu flori. Pe peretele de rasarit a Altarului in spatele Sf Mese se gaseste scaunul cel de sus pe care sta episcopul in timpul citirii apostolului.

Pe acest scaun se gaseste o icoana pe care este pictata punerea in mormant a Domnului. In partea de miazanoaptese gaseste proscomidiarul. Este sub forma unui dulap in care se inchid Sfantul Potir si Sfantul Disc. El este frumos pictat cu diverse ornamente si modele. Dincolo inspre rasarit se gaseste un vesmantar cu vesminte pentru inmormantare. Inspre apus se gaseste un sfesnic sub forma de cruce in care se pune lumanare si in care se agata cadelnita. In partea de miazazi se afla vesmantarul cu vesminte liturghice luminate. Tot aici inspre rasarit se gaseste o lada foarte veche si frumoasa ornamentata si sculptata cu diferite modele pe care se pun prescurile iar inauntru se gasesc prosoape si vesminte vechi. Pe peretele dinspre rasarit se gaseste un geam iar de-o parte si de alta se gaseste cate o icoana. Pe peretele dinspre miazazi se mai gaseste un geam. Pe iconostas in partea dinspre altar se gaseste pictata vita de vie. Pe tavan, deasupra Sfantului Altar, este pictat Hristos in potir care tine sub brat un glob rotund si anume pamantul iar de jur imprejur sunt pictate stele. Dupa finalizarea pictarii bisericii, au introdus in turn clopotul, ce consacra sfarsitul ctitoriei. Sunetul acestui clopot se poate auzi pana in ziua de azi. Clopotul in viata crestinilor din satul Ciuntesti are diferite rosturi: chemarea crestinilor la rugaciune, delimitarea ajunului unei sarbatori religioase, inceputul si fazele prin care se trece la sfintele slujbe, mai ales atunci cand clopotul trage intreit, adica de trei ori cu oprioi de trei ori intre ele, atunci cand Sf. Daruri se schimba in sangele si trupul domnului. Clopotul mai este si un vestitor care anunta incetarea din viata a unui crestin al parohiei sau din invecinatate. Clopotul se bate intr-o ureche atunci cand in sat este vreun incendiu. Clopotul din Ciuntesti are o putere foarte marede a indeparta furtunile si vijeliile care se abat asupra satului, iar prin acesta satul este ferit de primejdiile si de nenorocirile care vine asupra lui. Dupa finalizarea lucrarilor de constructie si inchidere asantierului preotul impreuna cu credinciosi au hotarat sfintirea noii biserici, pentru ca Dumnezeu prin puterea curatitoarea harului Sau, sa o pazeascade lucrarea diavolului, sa o impodobeasca cu darurile sale cele duhovnicesti, sa le fie lumina calauzitoare, locuire celor ce patimesc si scapare celor ce bolesc. Dupa ce au invitat pe I.P.S. Pavel Neadovici (1749-1768) episcop al Aradului si mitropolit al Caransebesului si pe protopopul de Beliu Ioan, ei au venit la mareata zi a sfintirii. Sosind ziua ceaa mare credinciosii i-au asteptat cu alai mare. La intrarea in sat preotul impreuna cu biraul (primarul) si cu credinciosii il asteptau in frunte cu un grup de calareti imbracati in port popular. Dupa sosirea episcopului, au plecat spre biserica, unde au fost asteptati de protopop cu un numar mare de preoti si credinciosi din sat si din satele invecinate, care cu toti isi exprimau bucuria ca il au intre ei pe stapanul lor. Slujba a inceput prin sfintirea cea mica a apei cu care a stropit altarul si toata biserica. Dupa ce arhiereul a imbracat toate vesmintele a luat sfintele moaste iar in sunetul clopotului au inconjurat biserica ungand peretii cu Sf. Mir si ii stropeste cu apa sfintita. Dupa ce au inconjurat biserica se opresc inaintea usii de la intrare iar Arh. citeste o rugaciune prin care roaga pe Dumnezeu sa intareasca noul locas si sa invredniceasca pe credinciosi a-I aduce noului locas cantari de lauda lovind de trei ori cu toiagul in usa si rostind cuvintele din Ps. 23 "Ridicati capetenii portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei" iar sfatul (craznicul) intreba "Cine este imparatul slavei?" iar Arhiereul zicea: "Domnul cel tare in razboaie acela este imparatul slavei" aceasta rostindu-se de trei ori, iar a treia oara intra cu toti in biserica unde au inceput sfintirea Sfintei Mese. Dupa asezarea moastelor in Sf. Masa, au imbracat-o, au stropit-o cu apa sfintita si au pus Sf. Antimis, sfintit de I.P.S. Pavel Neadovici care inca in 1931 se gasea inca pe Sf. Altar. Dupa asezarea Antimisului, a Evangheliei, a Cruci si sfesnicelor arhiereul unge interiorul biserici cu Sf. Mir cerand lui Dumnezeu sa umple biserica cea noua zidita de marirea Lui si jertfelnicul sa-l arate ca pe Sf. Sfintelor. Dupa ce s-a sfintit biserica I.P.S. impreuna cu soborul de preoti savarsesc Sfanta Liturghie. Dupa Sf. Liturghie toti credinciosi au intrat in Sf. Altar au sarutat Sf. Masa , Crucea si mana arhiereului. La tarnosirea Sf. Biserici din parohia Ciuntesti I.P.S. Pavel neadovici I-a dat hramul (numele) de "ADORMIREA MAICI DOMNULUI", hram ce il poarta si in ziua de azi fiind mentionat pe Sfantul Antimis sfintit de I.P.S. Visarion in anul 1975. Acest sfant Antimis este facut dintr-o bucata de material care are pe margine un chenar visiniu, iar in mijloc un fond galben pe care este pictat punerea in mormant a Domnului. In cele patru colturi sunt cei patru Evanghelisti, iar la mijloc de-o parte si de alta a puneri in mormant sunt crucea buretele si sulita in partea dreapta iar la stanga , luna soarele, cocosul si orasul, luarea lui Hristos de pe cruce. Sub acestea scrie :" Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luand preacurat trupul tau, cu giulgi curat infasurandu-L si cu miresme in mormant nou ingropandu-L l-au pus". In partea de jos a acestui antimis sta scris: "Sfintitu-sa acest antimis cu Harulsi puterea Sfantului Duh prin rugaciunile preasfintitului Visarion Episcop al Aradddului Ienopolei si Halmagiului si l-au dat spre a se savarsi Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie in Biserica cu Hramul "ADORMIREA MAICI DOMNULUI" din satul Ciuntesti com. Craiva jud.Arad Anul 1975 luna Octombrie ziua 21 I.P.S. VISARION. Astfel din acest timp in Biserica din Ciuntesti s-au tinut slujbe de la care credinciosii erau nelipsiti. La sarbatoarea hramului preotul impreuna cu credinciosi faceau praznic mare. La Biserica venea multa lume din sat si din satele dimpreejur. In seara Adormirii Maicii Domnului se facea Sf. Vecernie iar dimineata se continua cu Utrenia si Sfaanta Liturghie. Dupa Terminarea Sf. Liturghii in sat se oficia Sfantul Maslu de obste la care erau invitati mai multi preoti. Aceasta traditie se continua pana in ziua de azi. Datorita preotului de atunci Sava, care a depus atata munca alaturi de credinciosi, a reusit sa dea satului o biserica sfanta, pe care bunul Dumnezeu a incununat-o cu o cununa vie care o face sa dainuie pana in ziua de azi. In decursul multor ani la rand de atunci, de la preotul Sava incoace nu mai avem nici un act, nici o dovada care sa ne arate ce s-a mai intamplat cu biserica cu preotii, care au mai slujit la aceasta biserica, nici evenimentele mai importante. Cert este insa ca oamenii si-au pastrat dreapta credinta nestirbita aparand-o chiar cu pretul vietii lor.

B. Sirul preotilor

Despre preotii care au activat aici nu avem date sigure pana abia prin anii 1900. Cand era preot in sat, preotul Ioan Cotuna fiu al satului Ciuntesti. El era dintr-o familie instarita mai avand inca opt frati. A pastorit cu o mare evlavie Sf. Biserica pana ce a ajuns protopop de Tinca. Dupa el a urmat la pastorire preotul Petru Ciurba (1918-1924). Lui i-a urmat pr.Iosif Bortos(1925-1928) originar din Baita. Pr. Ioan Sarb 1928 a administrat 2ani, iar el e preot in Ucuris. Pr. Ananie Sarbu1934. Pr. Vasile Leucuta (1936-1937). Pr. Gheorghe Todinca era de origine din Taut (1937-1949) Pr. Lazar Ivan-1949 a administrat parohia timp de un an de zile si era preot in Craiva (originar din Olteenia). Dupa el a urmat din nou preotul Gheorghe Todinca intre anii (1950-1954). Pr.Cosmin Tole 1954. Pr. Onas (1967-1970) originar din Siad. In anul 1970 cateva luni a administrat un preot pensionar din Seleus. Dupa acesta a urmat Pr. Ioan Pocsoara (1971-1981). Dupa plecarea sa parohia a ramas vacanta, iar Pr. Ioan Tatar a administrat-o timp de un an 1982-1983. El era pr. la Craiva si Maraus si era originar din Maraus. In parohie a venit ca Pr. Paroh Pr. Pavel Purice(1984-1990), care administra si parohia Rogoz. Dupa plecarea sa, parohia a ramas vacanta timp de un an de zile. Insa in Joia Mare, in anul 1992 pentru prima data in Sf. Biserica cu hramul "ADORMIREA MAICI DOMNULUI" din Ciuntesti, a slujit Sf. Liturghie Pr. Grigorie Puscas noul preot care avea sa slujeasca la Sf. Altar si care va pastori turma lui Hristos, asa cum se cuvine fiind titularizat ca pr. in Ciuntesti de I.P.S. Timotei Seviciu Episcop al Aradului. Cantorul biserici este Vid Sorin, iar epitrop este Cotuna Ioan. Craznic (sfat) este Pele Gheorghe in varsta de 84 de ani care slujeste Sfanta Biserica de un timp foarte lung neprimind nici un leu doar slujind bunului Dumnezeu si cerandu-I sanatate, ajutor si multumindu-I pentru toate binefacerile primite de la El.

C. Cimiterele

Cimitirul de pe Dambul Bisericii se pare ca este infiintat o data cu biserica. La ora actuala aici se mai gasesc doar trei cruci. In acest cimitir se ingropau oameni din sat cat si cei din Valani si Hodisel.

Cimitirul al doilea se numeste Hij situat in dealul Cataiestilor. In acest cimitir se afla ingropata fata Pr. Petru Ciurba 1918.

Cimitirul al treilea si actualul cimitir este cimitirul Sturzu situat pe dealul cu acelasi nume.

Sa pleci copil de-acasa,

Din holda celor dragi

Sa ai in loc de paine

Cuvinte in desagi.

Descult pe drum de tara,

Un cer senin de vara

Si carele cu grau.

Te-mplanti de dimineata

Pe unde nu-s carari

Ci doar o ceata deasa

Si molcome ninsori.

Si pasii lini te poarta

Tacut dinspre parinti,

Scaldandu-ti steaua-nalta

In visele fierbinti.

In fata-i doar pamantul

Si lumea cum o vezi,

In mana strangi cuvantul

Cu care modelezi.

Si plangi de bucurie

Ca toate sunt cum sunt,

Ca viata ta de vie

S-a prefacut in cant.

SPERANTA

Tacuti, se-ntorc invinsi la tara

Copiii plecati la oras

Cu ani in urma sau de-o vara

Le era dor de ceteras.

Privesc uimiti batrana casa,

Doar gardul trebuie-ndreptat

Si mana tremura pe coasa

De parca nici n-ar fi plecat.

Parintii inca mai asteapta

Un semn ca satul nu-i pierdut

Ei cred in judecata dreapta

Si-n cei pe care i-au crescut