Din spusele preotului Neagota Nicodim, biserica noastra ar fi fost asezata undeva pe campurile parohiale care dau spre padure. Cu timpul, cand vremurile au fost mai blinde cu oamenii, Biserica s-a mutat mai jos cu circa 5 kilometri, fata de locul de astazi. Ca dovada a existentei Bisericii s-a gasit un sfesnic scos de ape, datand din anul 1713. Acesta a fost predat la muzeul satului, dar s-a pierdut datorita razboiului. Date mai exacte avem din anul 1890, cand o femeie pe nume Sandor Maria s-a cununat la fosta Biserica pe locul cimitirului de astazi. Dupa aceasta, Biserica s-a mutat mai jos si s-a construit prima data din caramida arsa in foc. La1900, a fost pictata a doua oara si renovata integral. In 1939 a fost acoperita cu tabla peste vechea sindrila. In 1968 sub preotul Damsa Bujor, in timpul unor lucrari interioare din caza unei lampi de benzina nesupravegheate, a ars tot acoperisul. Apoi un timp nu s-a mai vorbit de reconstruire. Dupa toate acestea s-au strans bani cu greu, s-au cumparat cele necesare, iar Biserica noastra a fost reconstruita in sfarsit. Ea triumfa si astazi in 2004, atat prin frumusetea ei cat si a locului, asa cum a fost ea construita prima data.